Rugăciunile Sfântului Gherasim

Fântâna minunată și copacul care se închina Sfântului Gherasim

Minuni - Vindecări - Vedenii

Ne vom opri iar în Kefalonia, în locul unde a dus viața de schimnic marele cuvios al secolului al XVII-lea, Gherasim, acolo unde astăzi se află mănăstirea ce-i poartă numele. În această regiune, spune tradiția că au fost săpate patruzeci de fântâni. Una dintre acestea, de lângă mănăstire, prezintă caracterisitici demne de luat în seamă.

Când se sărbătorește cuviosul și se scoate în procesiune racla cu sfintele moaște, fântâna aceasta participă la sărbătoare, într-un mod impresionant. Vom fi mai expliciți.

La cele două mari hramuri, pe 16 august, când se sărbătorește adormirea lui (a adormit pe 15 august, dar datorită sărbătorii Maicii Domnului, a fost mutată sărbătoarea cu o zi) și la 20 octombrie, când se serbează scoaterea sfintelor lui moaște, este obișnuit deja ca să se facă procesiune cu racla și sfintele sale moaște. Când procesiunea ajunge la fântână, lumea se oprește și se înalță rugăciuni. În clipa aceea are loc ceva uimitor. Apa de la fântână urcă până la gura fântânii, încât zici că ar vrea să vadă și să se închine moaștelor preacuviosului. Iar creștinii, fie cu un vas, fie cu mâinile lor, iau apă ca să bea și să fie binecuvântați.

De îndată ce trece ziua acestei sărbători, mai precis imediat după ora 12 noaptea, nivelul apei se reduce și revine la punctul la care se afla mai înainte. Acest miracol, în ultimii ani, Dumnezeu știe pentru ce păcate, nu se mai petrece. Se pare că acei creștini de altădată erau mai vrednici de arătări ale semnelor dumnezeiești.

Înainte de 1925, se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de sfânt. L-au numit «pentadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.

Fântâna Sfântului Gherasim ne amintește și de alte evenimente asemănătoare. Nu este lucru neobișnuit ca apele care se leagă de un eveniment sau chip sfânt să aibă grijă să participe la comemorarea festivă a acelui eveniment sau persoană sfântă.

Este cunoscut că o minune exact la fel se petrece cu Maica Domnului din Egio, când se serbează hramul ei. Apele fântânii se ridică din adânc și sărbătoresc și ele.

(Arhimandrit Daniil Gouvalis, Minunea credinței, Editura Bunavestire, pp. 136-137)

Vindecarea unei demonizate de către Sfântul Gherasim din Kefalonia

„Drepţii în veac vor trăi şi de la Domnul este plata lor” (Înţelepciunea lui Solomon 5, 14) grăieşte Sfânta Scriptură.

Aceasta s-a întâmplat întocmai cu Sfântul Gherasim. Sufletul s-a despărţit de trup prin moartea sfântului, dar prezenţa lui s-a făcut simţită în mănăstire şi în alte locuri. Se întâmpla zi de zi tot mai evident, pentru că mulţimea creştinilor care venea cu credinţă la mormântul sfântului primea vindecare de boală şi pace.

Ceea ce a uimit cel mai mult a fost vindecarea unei demonizate, pe care obştea a adus-o în mănăstire ca să se închine. Aceasta însă a reuşit să fugă într-o noapte şi a căzut în cisterna mănăstirii. Egumena împreună cu celelalte surori au auzit în acelaşi timp glasul cunoscut al sfântului care le îndemna să alerge s-o salveze pe cea demonizată, care era în primejdie. S-au sculat, au alergat la chilia ei, dar n-au găsit-o. Cu îndrumarea sfântului au ajuns însă şi la cisternă. Atunci au văzut-o pe femeie ţinându-se deasupra apei, fără însă să vadă cum. I-au aruncat frânghia şi au tras-o afară, constatând cu bucurie că era sănătoasă. Ea însăşi a început să povestească cum demonul a îndemnat-o să se arunce în cisternă şi cum sfântul a salvat-o de la înec, ţinând-o deasupra apei şi izbăvind-o de demon.

Aceasta şi multe alte minuni le-au convins pe călugăriţe că trebuie să facă mutarea sfintelor moaşte. Cu binecuvântarea şi în prezenţa Exarhului Patriarhal, a Mitropolitului Gavriil al Filadelfiei, pentru că mănăstirea este stavropighie patriarhală, probabil şi a Arhiepiscopului Kefaloniei, s-a făcut mutarea şi s-au scos moaştele întregi, nestricăcioase şi binemirositoare. Mutarea aceasta s-a realizat la 20 octombrie 1581, adică după doi ani şi două luni de la înmormântarea lui.

Bucuria călugăriţelor, dar şi a creştinilor ortodocşi a fost negrăită. S-a confirmat prin nestricăciunea trupului un lucru de care erau convinşi toţi, anume că ieromonahul pustnic Gherasim Nottara este sfânt. Vestea aceasta a străbătut toată insula şi mulţimile veneau să se închine sfintelor moaşte. Sfinţii lui Dumnezeu reprezintă bucuria Ortodoxiei, pentru că Dumnezeu Se preamăreşte „întru sfinţii Săi” (Psalmul 150,1) şi „împreună cu toţi sfinţii Lui” (II Corinteni 1, 1).

(Pr. Constantin Gkeli, Sfântul Gherasim Kefalonitul, traducere de pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, pp. 113-114)

Rugăciunile Sfântului Gherasim vindecă

un copil posedat

Părintele Constantin Gkeli

Spiridon Rassias, copil de 11 ani fiind, a fost robit de demon. Părinţii lui fiind evlavioşi, l-au adus la Sfântul Gherasim, vindecătorul sufletelor şi al trupurilor. Copilul acesta vorbea în limbi străine şi îl înjura pe sfânt cu cuvinte pe care nu le putea să le cunoască la o asemenea vârstă. Îl scuipa şi mai făcea şi multe altele, pe care n-ar putea cineva să le istorisească.

Într-o zi de octombrie a mers la paraclis şi a stat în faţa raclei sfântului în stare de rugăciune câtă vreme s-a citit slujba. La sfârşitul paraclisului, i-a zis: „Plec, Kapsalis!” ‒ şi apoi copilul a căzut în nesimţire. Părinţii l-au adus în chilie şi acolo a rămas treizeici şi şase de ore, ca mort. Când şi-a revenit, a întrebat „Unde mă aflu?”. Şi s-a mirat aflându-se liber de stăpânirea diavolului. Până astăzi se bucură de sănătate şi se găseşte în America, vieţuind în pace.

(Părintele Constantin Gkeli, Sfântul Gherasim Kefalonitul, izgonitorul diavolilor. Viaţa-Minunile-Acatistul, Editura Egumeniţa, 2009, p. 26)

Sursa:

Pr. Alexandru Stanciulescu Barda